Illyefalva - Scurt istoric al comunei Ilieni

Scurt istoric al comunei Ilieni

Ilieni se situeazã în valea pârâului Ilieni, care izvorãºte din Munþii Baraolt, pe partea dreaptã a râului Olt. Satul a fost denumit dupã profetul Ilie al Vechiului Testament, patronul bisericii reformate medievale. Aºa apare menþionat prima oarã sub numele de Villa Helye în Registrul papal al dijmelor din 1322, când preotul satului, Pál a plãtit drept dijmã cinci bãnuþi vechi. Tot aici apare menþionat în 1333 sub numele de villa Elye, iar un an mai târziu sub numele de villa Hellye. În registrul din anul 1567 apare sub denumirea de Ilieni, care este folositã ºi azi. Pe vremea aceea, era a doua aºezare dupã mãrime din Scaunul Sepsi, dupã oraºul Sfântu Gheorghe.

A primit rangul de oraº probabil în 1578, la intervenþia judecãtorului regesc din regiunea Trei Scaune Cseffey János, când principele transilvãnean Báthori Kristóf a acordat satului Ilieni din Scaunul Sepsi dreptul de a þine un târg sãptãmânal lunea ºi trei târguri naþionale în scrisoarea de privilegii emisã la data de 7 martie 1578 la Alba Iulia. Acordarea acestui privilegiu a stârnit resentimente puternice printre saºii din Braºov, deoarece le prejudicia interesele economice. Drept urmare, în data de 8 mai 1578, Báthori Kristóf a emis o scrisoare de anulare a drepturilor de mai sus. Aceasta însã probabil nu a fost respectatã, deoarece organizarea acestor târguri a devenit un obicei deja înaintea acordãrii privilegiului, Ilieni fiind ultima aºezare pe drumul comercial care trecea pe aici spre Regiunea saºilor. Principele Báthori Zsigmond a fost nevoit ºi el sã emitã o scrisoare de anulare în data de 9 iunie 1582. Printre hotãrârile emise la adunarea naþionalã de la Alba Iulia din data de 16 aprilie 1595, Ilieni apare menþionatã ca oraº liber plãtitor de taxã, recunoscând astfel scrisoarea de privilegii emisã anterior. În calitate de oraº-târg, Ilieni avea un judecãtor, o magistraturã compusã din 12 persoane ºi dreptul de a trimite soli la adunãrile naþionale. Pe timpul campaniilor purtate, Ilieni avea obligaþia sã punã la dispoziþia principelui 6 cai puternici, respectiv contribuia la cheltuieli cu cãruþe ºi transporta poºta.

Blazonul comunei Ilieni este o piramidã încoronatã de un glob, în faþa cãreia sunt încruciºate douã nuiele, deasupra cãrora zboarã doi porumbei. Câmpul din partea dreaptã conþine pomi ºi cinci gloanþe, iar cel din partea stângã conþine un porumbel în zbor ºi patru gloanþe. Inscripþia din jurul sigiliului are urmãtorul text: “Sigillum Oppidi S. Ilyefalva”. Ca oraº-târg taxabil plãtea taxã, dar cetãþenii ei nu erau obligaþi sã serveascã în serviciul militar.

În zona din jurul oraºului s-a stabilit populaþia ruralã, dar beneficiile acordate nu se refereau ºi la aceºti, ei fiind nevoiþi sã serveascã ca soldaþi. Oraºul ºi satul din Ilieni s-a diferenþiat ºi din punct de vedere geografic. Ca urmare a stabilirii în oraº, pe lângã cetãþenii care plãteau taxã existau ºi cetãþeni care erau obligaþi la serviciul militar. Pe vremea principilor, se întâmpla des ca un sãtean stabilit la oraº sã primeascã drepturi orãºeneºti, fiind scutit astfel de serviciul militar. Dacã o persoanã dorea sã scape de taxe, trebuia sã obþinã un certificat de titlu nobiliar, iar autoritãþile nu aveau dreptul sã-l taxeze. Certificatul de titlu nobiliar putea fi obþinut pe nenumãrate cãi. Astfel, în data de 14 iunie 1611, Báthori a eliberat un certificat comun de titlu nobiliar unor soldaþi din Ilieni ºi Sâncrai, acordându-le astfel titlul de nobil drept rãsplatã pentru devotamentul cu care l-au servit. Situaþia s-a complicat ºi în urma cãsãtoriilor. În caz de mari pericole însã, ºi populaþia oraºelor era obligatã sã se înroleze în serviciul militar.

În actul emis la data de 5 octombrie 1618, Bethlen Gábor a confirmat brevetele comunei Ilieni. Pânã în anul 1613, Ilieni ºi Odorheiu Secuiesc organiza cursele poºtale din Þinutul Secuiesc. Tot mulþumitã principelui Bethlen Gábor, în 1625 Ilieni a devenit un oraº-târg autoadministrativ, ieºind astfel de sub jurisdicþia Scaunului.

În data de 11 august 1612, ca urmare a inamiciþiei apãrutã între saºi ºi principele Báthori Gábor, în care secuii l-au sprijinit pe principe împotriva saºilor, la comanda judecãtorului regesc braºovean Weisz Mihály, Géczi András ºi soldaþii lui plãtiþi atacã Ilieni. Devasteazã oraºul ºi furã un numãr mare de oi ºi de vite. Locuitorii deposedaþi de bunurile lor atacã însã noaptea soldaþii care mãrºãluiau înapoi spre Braºov ºi îºi recupereazã vitele furate. Géczi, împreunã cu soldaþii rãmaºi ºi cu cetãþenii saºi înrolaþi voluntar atacã din nou Þinutul Secuiesc în data de 12 septembrie. Din cauza atacului neaºteptat, secuii se refugiazã în cetatea din Ilieni. Atacatorii renunþã la asedierea cetãþii ºi se retrag la Braºov cu 300 de cai furaþi. La 16 octombrie atacã din nou sub conducerea lui Weisz Mihály, de data aceasta cucerind cetatea din Ilieni.

Începând cu domnia lui Bethlen Gábor, taxele plãtite de oraºe sunt stabilite în cadrul adunãrilor naþionale. În 1614, Ilieni plãtea o taxã de 35 de forinþi, Bretcu de 50 de forinþi, Sfântu Gheorghe de 75 de forinþi, iar Târgu Secuiesc de 80 de forinþi.

Cel mai mare ravagiu asupra oraºului a avut loc în anul 1658. Dupã campania nereuºitã din Polonia condusã de Rákóczi György al II-lea, þara rãmasã fãrã apãrare a fost atacatã de oºtirile unificate a tãtarilor, a pãºii din Silistra ºi a voievodului Munteniei ºi a Moldovei. Campania de pedepsire a fost organizatã de sultan, dorind sã pedepseascã principele pentru campania pentru care acesta nu i-a cerut permisiunea. Oºtirile au devastat întregul teritoriu al Ardealului. Traversând Pasul Buzãu, s-au adunat în Depresiunea Þara Bârsei, astfel printre primele cetãþi asediate se numãrã ºi cetatea din Ilieni. Oºtirile sosite aici la 20 august au cucerit cetatea dupã un asediu care a durat 5 zile. Peste 500 de oameni au cãzut în luptele care s-au dat aici. Întreaga aºezare, respectiv zona din jurul ei a fost trecutã prin foc ºi sabie. Tãtarii crimeeni au luat în captivitate 800 de prizonieri; un vechi cântec istoric a pãstrat amintirea acestor lupte pustiitoare. Atunci au ars toate documentele despre oraº, care erau pãstrate în cetate.

În 1704, aºezãrile sunt pustiite de cãtre labanþi. Dobolii de Jos a fost incendiat în totalitate, au rãmas doar douã case ºi biserica. Dupã reprimarea luptei pentru libertate a curuþilor, generalul împãrãtesc Veterani a invadat regiunea Trei Scaune cu 9 regimente, pentru a înfricoºa secuii. O unitate de infanterie ºi una de cavalerie staþiona în Ilieni ºi în cetatea din Ilieni, de aici devastau ºi înfricoºau satele din regiunea Trei Scaune.

La data înfiinþãrii gãrzii de frontierã secuieºti, atât locuitorii din Ilieni cât ºi cei din Sfântu Gheorghe protesteazã împotriva acestei proceduri ilegale. La 3 martie 1764, comisia de organizare a gãrzii de frontierã a analizat petiþiile în care secuii fãceau referire la privilegiul lor, conform cãruia erau scutiþi de serviciul militar. Totuºi, comisia a respins acest argument ºi în data de 4 martie a înrolat cetãþenii liberi în garda de frontierã.

IIlieni a fost un sat minier. Cu mai multe întreruperi, între anii 1868 ºi 1961 funcþiona aici o minã de lignit, în care cãrbunele brun de calitate medie era extras prin exploatare subteranã. Urmele acestei mine, precum ºi locul unei exploatãri miniere în carierã sunt încã vizibile în valea pârâului Ilieni. Un izvor de apã mineralã slab carbogazoasã – fântâna Anna – iese aici la suprafaþã.

În 1876, odatã cu introducerea administraþiei publice pe comitate, Ilieni îºi pierde rangul de oraº.

În perioada 1940 - 44 devine o aºezare de frontierã, Ilieni aparþinând de Ungaria, iar Dobolii de Jos de România. În 1944, pe teritoriul comunei au avut loc lupte aprinse între detaºamentele române ºi sovietice pe de o parte ºi detaºamentele germane ºi ungare pe de altã parte.

Török János

[ Inapoi ]

Bun venit

Informaþii locale